Senzori și sonde

Sondele sunt organele de simț ale sobei. Placa electronică nu vede nimic — ea știe doar ce îi spun senzorii. Senzorul de apă stă în teaca de pe turul cazanului și citește temperatura apei din instalație. Senzorul de aer stă în calea aerului cald sau în cameră și citește temperatura aerului. Li se mai spune sonde, și sunt aceeași piesă: ce le deosebește e locul în care se montează, nu obiectul.

Când o sondă citește greșit, soba se oprește singură sau afișează o eroare, deși mecanic nu are absolut nimic. E una dintre cele mai frecvente cauze de opriri nejustificate — și una dintre cele mai ieftine de reparat.

Verificarea se face cu un multimetru, pe capetele firului: la temperatura camerei, o sondă NTC de 10 kΩ trebuie să arate în jur de 10 000 Ω. Zero sau infinit înseamnă sondă arsă. Sonda de fum e altceva — e un termocuplu, lucrează la câteva sute de grade și are teacă metalică; nu se înlocuiește cu un senzor de apă sau de aer.